În acel moment părinţii Mei au intrat în sala de discuţii fiind conduşi de un servitor de la Templu şi s-au minunat găsindu-Mă în mijlocul unei societăţi atât de distinse şi de înţelepte.
Judecătorul i-a întrebat imediat dacă Eu sunt fiul lor.
          Atunci părinţii Mei au confirmat aceasta cu o bucurie vizibilă. Dar Maria - nu atât ca să Mă dojenească, ci mai ales pentru ca înalta asistenţă să nu o considere ca fiind lipsită de autoritate părintească, a spus - totuşi cu cea mai dulce voce din lume: Dar bine, dragul meu copil, de ce ne-ai făcut una ca asta? De aproape trei zile te căutăm speriaţi!
          Eu am spus: De ce-aţi făcut-o? Eu v-am spus încă de acasă că trebuie să împlinesc aici voinţa tatălui Meu din cer!
          Auzind răspunsul cei doi au tăcut notându-şi cuvintele Mele în adâncul inimii.
          Apoi judecătorul roman le-a explicat în mod detaliat ce fel de fiinţă sunt, câte am spus şi ce am făcut, cum s-au minunat cu toţii de înţelepciunea Mea şi puterea cuvintelor Mele, ca şi de forţa inimaginabilă a voinţei Mele şi cum el, ca reprezentant al puterii romane la Ierusaliin, M-a îndrăgit pentru toate aceste cuvinte şi i-a felicitat pe ei ca părinţi ai Mei.
          Drept care, în special Iosif, a mulţumit cu multă recunoştinţă şi s-a oferit să-i fie tâmplar şi arhitect, de aceea foarte curând judecătorul roman l-a pus să înalţe construcţii însemnate atât în Ierusalim cât şi în împrejurimi, ba chiar l-a rugat să-i facă un tron nou pentru judecător, după model roman, aşa că, Iosif a câstigat foarte mulţi bani.
          Şi Simon cel bogat din Betania i-a asigurat de toată prietenia lui, apoi ne-am ridicat cu toţii pregătindu-ne de plecare.
          Atunci şi slujitorii Templului s-au ridicat şi, după ce au făcut o plecăciune adâncă în faţa romanului, s-au retras cu toţii, cu excepţia lui Nicodim, Acesta ne-a însoţit cu multă amabilitate până la marele palat al judecătorului roman, care a ţinut neapărat să ne fie gazdă pentru noaptea umătoare. Eu i-am binecuvântat soţia şi pe toţi copiii lui, după care el mi-a spus:
          (Judecătorui roman:) Abia acum casa mea este binecuvântată şi cinstită; pentru că Domnul domnilor, Regele regilor şi Împăratul împăraţilor m-a vizitat şi ne-a binecuvântat!
          Părinţii Mei au fost foarte impresionaţi de această situaţie şi n-au uitat niciodată acest moment.
          Apoi am fost conduşi în sala de mese, unde ne aşteptau mâncăruri extraordinare care au fost foarte bine venite, mai ales pentru părinţii Mei, care erau obosiţi şi flămânzi.
          La masa care a fost luată în tihnă, Maria a trebuit să povestească judecătorului roman o serie de lucruri despre zămislirea, naşterea şi copilăria Mea, iar acesta s-a minunat şi s-a entuziasmat, strigând din când în când:
          Cum slujitorii Templului cunosc toate acestea - şi totuşi nu cred!?
          După masă am plecat să ne odihnim, iar a doua zi judecătorul ne-a procurat un mijloc de transport foarte confortabil până la Nazaret şi i-a dat lui Iosif o sumă însemnată de bani pentru drum, iar Simon ne-a însoţit până în Galileea, unde el avea de rezolvat o problemă personală.
          După aceasta, până la vârsta de treizeci de ani, Eu n-am mai lăsat să se întrevadă nimic din divinitatea Mea, lucru care, de altfel, este cunoscut. Cu aceasta ia sfârşit singura relatare adevărată şi corectă despre cele trei zile petrecute de Mine la Templu, Binecuvântat să fie cel care o crede şi nu se mânie! Cine o primeşte cu o credinţă de nezdruncinat în inima sa, acela va avea parte doar de binefaceri! Amin. Atâta spun Eu, Domnul Iisus CRISTOS. Amin, amin, amin.